N-ai nevoie de bani ca sa faci bani.
Nu este nevoie nici de educatie superioara (diplome)
Multi oameni care au reusit in viata au parasit scoala inainte de a obtine o diploma de absolvire. Thomas Edison (General Electric), Henry Ford, Bill Gates (Microsoft), Steve Jobs (Apple Computer), Ted Turner (CNN), Michael Dell.
Atunci de ce ai nevoie?
Ai nevoie de un vis, de multa hotarare si fermitate, de dorinta de a invata repede, de capacitatea de a-ti folosi cum trebuie capacitatile si de a stii sigur cadranul care iti va aduce averea.
Cadranul banilor ar putea fi rezumat la schema simpla din partea dreapta, unde:
A = Angajat
L = Liber Profesionist (freelancer, dentist, avocat sau consultant independent)
——————————–
I = Investitor
P = Proprietar de afacere
Diversele metode de obtinere a unui venit necesita mentalitati diferite, capacitati practice diferite, cai educationale diferite si tipuri diferite de oameni.
„A” - ANGAJAT
Cand aud cuvantul „siguranta” sau „beneficii”, imi fac o idee despre caracteristicile esentiale ale unei persoane. Cuvantul „siguranta” se foloseste des ca raspuns la sentimentul de teama. Daca cineva simte o teama, atunci nevoia de siguranta este o expresie des folosita pentru cineva care provine mai ales din cadranul „A”. Cand se pune problema banilor si a unui servici, sunt multi oameni care nu suporta, senzatia de teama care apare odata cu nesiguranta economica … de aici, nevoia de siguranta. Cuvantul „beneficii” inseamna ca oamenii se asteapta si la recompense suplimentare, clar mentionate in contracte - compensatii bine stabilite, ca de exemplu asistenta medicala sau un plan de pensii. Motivul principal este ca vor sa se simta in siguranta si sa vada acest lucru scris negru pe alb. Nesiguranta nu-i face fericiti, siguranta da. Ei gandesc asa: „Eu iti dau tie asta … iar tu imi promiti sa-mi dai asta in schimb”.
Vor sa li se alunge sentimentul de teama printr-un anumit grad de siguranta, de aceea vor cauta siguranta si acorduri bine stabilite cand se pune problema unei angajari. Sunt sinceri cand spun: „Nu ma intereseaza atat de mult banii”. Pentru ei, ideea de siguranta, este de multe ori, mai importanta decat banii.
Angajatii pot fi presedintii sau paznici la o firma. Nu e vorba atat despre ce fac, cat despre intelegerea contractuala pe care o au cu persoana sau organizatia care i-a angajat.
„L” - LIBER PROFESIONIST
Exista oameni care vor sa fie „proprii lor stapani”. Sau carora le place „sa faca un lucru pe cont propriu”, adica „cei care fac lucrul singur”.
In acest grup veti gasi „profesionisti” cu o educatie solida, care si-au petrecut ani de zile in scoala, precum doctorii, avocatii si stomatologii.
Tot in grupul „L” sunt oamenii care au preferat sa-si continue educatia decat sa se rezume la invatamantul obligatoriu. Acest grup cuprinde vanzatorii cu comision direct - agentii imobiliari, de exemplu - ca si micii intreprinzatori, precum proprietari de magazine cu amanuntul, cei care detin curatatorii, restauratori, consultanti, terapeuti, agenti de turism, mecanici auto, instalatori, tamplari, predicatori, electricieni, frizeri si coafeze si artisti.
Melodia preferata a celor din acest grup va fi „Nimeni nu face asta mai bine” sau „ Am facut asta in felul meu”.
Persoanele care sunt proprii lor angajati sunt foarte adesea „perfectionisti”, tari ca stanca. Vor intotdeauna sa-si indeplineasca treaba exceptional de bine. In mintea lor, sunt siguri ca nimeni altcineva nu poate face lucrul respectiv mai bine decat ei, din care cauza nu au incredere in nimeni ca ar putea sa faca lucrul respectiv mai bine decat ei, ca ar putea sa faca ceva conform tiparului lor … tipar pe care ei il considera „cel corect”. In multe privinte, ei sunt adevarati artisti, cu propriul lor stil si propriile lor metode de a face lucru.
Si de aceea ii angajam. Daca angajezi un neurochirurg, vrei ca respectivul sa aiba o experienta si sa se specializeze ani de zile, dar, mult mai important decat asta, vrei ca neurochirurgul sa fie un perfectionist. Acelasi lucru se aplica stomatologului, coafezei, consultantului de piata, instalatorului, electricianului, avocatului sau instructorului. Tu, in calitate de client care angajezi pe cineva, vrei ca persoana respectiva sa fie cea mai buna.
Pentru cei din acest grup, banii nu sunt cel mai important lucru in legatura cu munca lor, ci de a fi respectati ca specialisti este mult mai important decat banii. La angajare, cel mai bine e sa le spui ce vrei sa faca si sa-i lasi apoi singuri sa-si indeplineasca sarcina. Nici n-au nevoie, nici nu doresc sa fie supravegheati. Daca te amesteci prea mult, vor parasi, pur si simplu, lucrul si-ti vor spune sa angajezi pe altcineva. Banii nu sunt primul lucru care ii intereseaza: independenta lor, da.
Adeseori, cand vine vorba despre bani „L”-ului tare nu-i place ca venitul lui - sau al ei - sa depinda de alti oameni. Cu alte cuvinte, daca cei din cadranul „L” muncesc din greu, vor sa fie bine platiti pentru efortul lor. Cei din acest grup nu agreeaza faptul ca banii pe care ii castiga sa depinda de o persoana sau de un grup de persoane care nu muncesc tot atat de bine sau mult ca ei. Daca muncesc bine, plateste-i bine. Ei sunt constienti ca daca nu muncesc cum se cuvine, nu merita sa fie bine platiti. Cand e vorba de munca si bani, ei sunt foarte independenti.
Unul din defectele tipului „L” care are succes este ca succesul inseamna, pur si simplu, mai multa munca. Cu alte cuvinte, munca eficienta are drept rezultat si mai multa munca.
Daca „A” - angajatul - reactioneaza adesea la teama de a nu avea bani, cautand siguranta „L”-ul reactioneaza diferit. Persoanele din acest cadran raspund la sentimentul de teama nu cautand siguranta, ci preluand controlul asupra situatiei si rezolvand-o singuri. Cand e vorba de teama si de risc, acestia „apuca taurul de coarne”.
Acest grup intampina adesea dificultati cand trebuie sa angajeze pe altii sa faca ceea ce fac ei, pentru ca, in mintea lor, nimeni nu se ridica la inaltimea asteptarilor lor. Ceea ce ii face pe cei din acest grup sa spuna adeseori: „E greu sa gasesti pe cineva de nadejde in zile noastre”.
De asemenea, daca cei din grupul acesta instruiesc pe altii sa faca ceea ce fac ei, persoana nou instruita sfarseste adesea prin a-i parasi ca sa-i „lase sa faca treaba singuri”, „sa-si fie proprii lor stapani”, „sa faca lucrurile in stilul lor” si sa aiba sansa de a-si exprima propria personalitate.
Multi din grupul „L” ezita sa angajeze sau sa instruiasca pe altii intrucat, o data instruiti, acestia sfarsesc prin a deveni „concurenta”, ceea ce ii face sa trudeasca si mai mult si sa faca treaba singuri.
„P” - Patron
Acest grup de oameni ar putea fi aproape opusul celor din „L”. Celor care le place sa se inconjoare de oameni inteligenti din toate cele patru categorii: A, L, P, I. Spre deosebire de „L”, carora nu le place sa delege pe altcineva sa faca treaba (pentru ca nimeni nu o face mai bine decat ei), adevaratii „P” agreeaza acest lucru. Motoul caracteristic al celor din „P” este: „De ce sa faci tu asta cand poti angaja pe altcineva s-o faca pentru tine, cineva care s-o faca si mai bine?”
Henry Ford se incadra in acest model. Dupa cum spun gurile rele, un grup de ziaristi, l-au acuzat ca era „ignorant”. Au pretins ca in realitate, nu stia mai nimic. Ford i-a invitat in biroul sau si le-a propus sa-i puna orice fel de intrebare vor, iar el le va raspunde. Ziaristi s-au adunat in jurul celui mai puternic industrias american si a inceput sa-i puna intrebari.
Ford i-a ascultat, iar cand a terminat cu intrebarile, a intins, pur si simplu, mana dupa telefoanele dupa biroul sau si a chemat pe cativa dintre asistentii lui geniali si i-a rugat sa dea comisiei raspunsurile pe care le dorea. A incheiat prin a informa ziaristi ca prefera sa angajeze oameni inteligenti, cu educatie superioara, care sa vina cu raspunsuri, pentru ca el sa poata avea mintea libera pentru sarcini mai importante. Cum ar fi, sarcina de „a gandi”.
Unul din citatele care i se atribuie lui Ford spune: „Ganditul este cea mai grea munca din cate exista. De aceea atat de putini oameni se implica in asta”.
Exista o stiinta a afacerilor si a conducerii, ca si o arta a afacerilor si a conducerii. Multi oameni pot avea ori una ori alta, dar sa fi un „P” plin de succes, ai neaparat nevoie sa le ai pe amandoua. Pentru mine, ambele sunt studii de o viata … si dureaza o viata. „Capacitatea de lider, este capacitatea de a scoate la iveala ce e mai bun in oameni”. „Cunostintele practice ale afacerilor sunt simple si usoare … partea grea e lucrul cu oamenii”
Diferenta dintre tipul de afacere „L” si „P”
Cei care sunt adevaratii „P”, isi pot lasa afacerea un an sau chiar mai multi, iar cand vor reveni vor gasi afacerea mai prospera si mergand mai bine decat atunci cand au lasat-o. In tipul de afacere „L”, daca „L”-ul dispare unul sau mai multi ani, exista riscul sa nu mai aiba nici o afacere la care sa se intoarca.
Prin urmare, care este diferenta? In cuvinte simple, „L”-ul detine o slujba, „P” detine un sistem, sistem in care angajeaza persoane competente. „L”-ul este sistemul, de aceea, cei din cadranul „L” nu-si pot lasa afacerea. Cei care detin o afacere de tip „P” se pot duce in vacanta pe viata, pentru ca ei detin un sistem, nu o slujba. Daca „P” e in concediu, banii tot apar.
Ca sa obtii succes ca „P” ai nevoie de:
• Detinerea sau controlul sistemului
• Capacitatea de a conduce oamenii
Pentru ca persoanele din „L” sa evolueze spre „P”, e nevoie sa converteasca ceea ce sunt si ceea ce stiu intr-un sistem … iar multi nu sunt in stare s-o faca …. sau de cele mai multe ori, sunt prea legati de cadranul lor.
Personalitatea predispune oamenii la un anumit tip de comportament, indiferent de vointa lor. O poveste cu talc vorbeste despre o broasca si un scorpion care vroiau sa traverseze o apa curgatoare. Scorpionul o roaga pe broasca sa il ia si pe el in spate, dar broasca sta pe ganduri, temandu-se ca va fi intepata mortal. Vazand-o ca ezita, scorpionul o asigura ca este in siguranta, caci daca ar intepa-o, ar muri amandoi. Broasca accepta, il ia pe scorpion in spate si incepe sa inoate. Insa la mijlocul distantei, scorpionul o inteapa. Cu ultima suflare, broasca intreaba: „De ce?”, iar scorpionul raspunde: „Pentru ca asta e natura mea”. Si mor amandoi.
Exista idei noi in numar nelimitat, miliarde de oameni care au de oferit produse sau servicii, milioane de produse, dar numai un numar restrans de oameni stiu cum sa construiasca sisteme foarte bune de afaceri.
In ceea ce ii priveste pe cei din cadranul „L”, cand se pune problema sa incredinteze o treaba altei persoane, gandul lor logic suna cam asa „O s-o fac mai bine eu singur”.
Acesta e unul din motivele pentru care multe din afacerile initiate de cei din „L” sunt afaceri de tip familial. Sentimentul de incredere e mai mare in familie. Pentru ei, „sangele apa nu se face”.
„I” - INVESTITOR
Investitorii fac bani din bani. Ei nu trebuie sa munceasca pentru ca banii lor lucreaza pentru ei.
Cadranul „I” este terenul de sport al celor bogati. Indiferent de cadranul in care oamenii isi produc banii, daca spera sa fie bogati intr-o zi, trebuie in final, sa ajunga in cadranul „I”. Doar in acest cadran banii se convertesc in averi.
Multi dintre noi au auzit ca secretele averilor uriase sunt:
• TAP - Timpul Altor Persoane
• BAP - Banii Altor Persoane
Bill Gates de la Microsoft n-a creat el un mare produs. El a cumparat produsul de la altcineva si a ridicat un sistem global puternic in jurul lui.
Pentru altii, aceasta activitate ar putea fi foarte dificila … pentru ca multi tin cu dintii de un cadran, de o mentalitate.
In cel mai rau caz, veti afla de ce unii oameni muncesc mai putin, castiga mai multi bani, platesc impozite mai putine, si se simt, din punct de vedere financiar, mai sigur decat altii. E, pur si simplu, nevoie sa stii din care cadran sa esti, si cand.
Acum cativa ani, am citit un articol care spunea ca majoritatea celor bogati obtin 70% din venitul lor din investitii - sau din cadranul „I”, si mai putin de 30% din salarii - sau din cadranul „A”. Iar daca sunt „A”, exisa sansa ca ei sa fie angajati ai propriilor lor companii.
Cand afacerea are succes trebuie concentrata atentia pe cresterea activelor pana in acel punct in care fluxul monetar provenit din ele sa fie mai mare decat cheltuielile. Siguranta o dau bunurile tangibile - proprietati imobiliare, actiuni - care sa produca un venit pasiv mai mare decat cheltuielile.
Definitia averii
„Numarul de zile in care poti supravietui fara sa muncesti (fara ca nimeni din familie sa munceasca) si sa-ti mentii nivelul de trai”.
De exemplu: Daca cheltuiesti pe luna 1.000$ si daca ai 3.000$ economisiti, averea ta este de aproximativ trei luni sau 90 de zile. Averea se masoara in timp, nu in dolari.
Multi medici spun ca principala problema a zilelor noastre este stresul, provocat de faptul ca in pofida unei munci extenuante, nu ai niciodata destui bani. Principala cauza a bolilor este ceea ce el numeste „cancerul portofelului”.
Oamenii investesc in educatie. Educatia traditionala are un rol important, deoarece, cat ai o educatie mai buna, cu atat sporesc sansele tale de a castiga bani. Patru ani de facultate sa orice alt tip de invatamant superior merita efortul si este o investitie excelenta, dar asta nu este suficient ca sa te imbogatesti.
Loialitatea si constiinciozitatea in munca reprezinta o alta forma de investitie - ca in cazul unui angajat care a lucrat o viata intr-o firma sau institutie de stat. Drept recompensa, prin contract, persoana respectiva va primi o pensie pe viata. Aceasta este o forma de investitie obisnuita in Epoca Industrializarii, dar vetusta in Epoca Informatiei.
Desi se folosesc inca, aceste programe de pensie au devenit, oficial, vetuste. Ideea ca o firma sa fie responsabila pentru tine, ca pensionar, Iar guvernul sa stranga banii pentru necesitatile tale prin programele de pensii este inchisa, care si-a pierdut viabilitatea.
Majoritatea oamenilor pun bani deoparte in contul de pensie, sperand ca, la vremea pensionarii, vor obtine mai multi bani decat au economist.
De ce nu exista mai multi investitori?
Cadranul „I” este cadranul in care castigi cel mai mult, muncesti mai putin si platesti mai putine impozite. Atunci de ce nu exista mai multi investitori? Pentru aceleasi motive pentru care multi oameni nu incep afaceri pe cont propriu. Totul se poate rezuma la un singur cuvant: „risc”.
Teama aceasta de a nu pierde banii imparte investitorii in patru mari categorii:
1. Cei carora nu le place riscul si nu fac, in consecinta, nimic decat sa mearga la sigur, pastrandu-si banii in banca
2. Cei care predau sarcina de a investi banii altcuiva, unui consultat financiar sau unui administrator de fonduri mutuale
3. Cei care joaca jocuri de noroc
4. Investitorii
Diferenta dintre un jucator si un investitor este urmatoarea: pentru jucator, a investi este un joc al intamplarii, pentru un investitor, a investi este un joc al inteligentei. Iar pentru cei care isi preda altora banii ca sa-i investeasca, a investi este, cel mai adesea, un joc pe care nu vor sa-l invete. Important pentru aceasta categorie este sa-si aleaga cu multa grija consultantul financiar.
Astazi, toata lumea trebuie sa mearga la scoala ca sa invete cum sa obtina o slujba buna, dar, in acelasi timp, trebuie sa stim si cum sa investim, iar cum sa faci o investitie nu se invata in scoala.
Una din reminiscentele Epocii Industriale este ca prea multa lume depinde de guvern pentru rezolvarea problemelor lor. Prea multi au ajuns sa depinda de guvern ca sa elimine riscurile cu care e confrunti in viata. Inceputul Epocii Informatiei marcheaza sfarsitul marelui guvern asa cum il stim.
Nu ne mai aflam in acea epoca. Timpurile s-au schimbat. Problema este ca ideile multora nu s-au schimbat.
In Epoca Informatiei, expresia „departe de casa” nu va insemna o alta tara care este paradisul impozitelor … ci va insemna „spatiul cibernetic”. Epoca Informatiei ne cere sa devenim cu totii mai independenti si sa incepem sa ne maturizam.
Oamenii care isi asuma riscul schimba lumea. Putini oameni s-au imbogatit fara sa riste.
Marele secret este acesta: ca sa fii liber din punct de vedere financiar nu ai nevoie nici de bani, nici de o educatie solida. Nu e nevoie nici sa risti. In loc de toate acestea, pretul libertatii se masoara in vise, dorinta si capacitatea de a surmonta dezamagirile pe care la intalnim cu totii de-a lungul drumului. Esti de acord sa platesti pretul?
Unii sunt preocupati de siguranta serviciului, iar alti, mai mult de libertatea financiara.
De ce cauta oamenii siguranta serviciului
Primul motiv pentru care oamenii cauta siguranta slujbei este ca asa sunt invatati, la scoala si acasa.
Milioane de oameni continua sa urmeze acest sfat. Multi dintre noi au fost „programati”, din primele zile ale existentei noastre, sa se gandeasca mai degraba la siguranta slujbei decat la siguranta sau libertatea financiara.
Asta se intampla cand muncesti constiincios si ai succes pe partea stanga a Cadranului. Succesul aici iti aduce timp din ce in ce mai putin si putini bani.
Inteligenta financiara nu consta atat de mult in cati bani faci, ci cat timp ii pastrezi, cat de mult muncesc banii pentru tine si cate generatii asiguri cu ei.
Stiu ca multi cauta libertatea si fericirea. Problema este ca multi oameni n-au fost instruiti sa munceasca conform cadranelor „P” si „I”.
Sa faci ce stii, singur
„A”-ul devine „L”
Tot mai multi oameni au luat hotararea de „a-si incepe propria afacere”, de „a face ce stiu, singuri” si de „a fi propriul lor sef”.
Dupa parerea mea, a fi „L” poate fi recompensatoriu, dar si foarte riscant. Cred ca „L” este cel mai dur cadran. Sansele de a esua sunt foarte mari. Si daca reusesti, succesul e si mai rau decat esecul. Asta deoarece, daca ai succes, vei munci ca „L” mai mult decat daca esti „A”, „P” sau „I” … si vei trudi asa timp indelungat, atata timp cat vei avea succes.
Motivul pentru care „L” munceste cel mai mult este pentru ca ei fac parte din categoria celor care sunt „si bucatar sef si cel care spala vasele”. Ei trebuie sa efectueze si sa poarte raspunderea pentru toate activitatile care, intr-o mare firma, sunt indeplinite de multi directori si angajati. „L”-ul incepator raspunde, de obicei, la telefon, plateste facturile, da telefoane ca sa-si vanda produsul, incearca sa-si faca publicitate cu un buget mic, se ocupa de clienti, face angajari, concediaza angajatii, tine locul angajatilor cand acestia lipsesc, discuta cu perceptorul, se cearta cu inspectorii guvernamentali, si asa mai departe.
La scara nationala, 9 din 10 astfel de afaceristi esueaza in primii cinci ani, iar 99 din 100 dintre micile afaceri dispar, categoric in primii 10 ani.
Poate de aceea speranta de viata a doctorilor si avocatilor este mai mica decat a celorlalti. Media lor de viata este de 58 de ani. Pentru toti ceilalti, este 70.
De ce cei bogati platesc putine taxe pe venit?
Simplu: pentru ca nu-si castiga banii ca salariatii. Cei foarte bogati stiu ca modul cel mai bun de a evita, legal, plata taxelor, este producerea venitului in sectoarele „P” si „I”.
Cunoasterea inseamna putere … tot ce trebuie sa faca este sa astepte sa apara ocazia de a-si folosi cunostintele, si vor avea apoi si banii.
In loc sa pui banii pentru pensie intr-un cont si sa speri ca totul va fi bine, investeste-i. Oamenii se simt increzatori cand au cunostintele necesare atat ca investitori, cat si ca salariati. La fel cum studiem in scoala ca sa avem un serviciu, va sfatuiesc sa studiati ca sa deveniti investitori profesionisti.
Drumul aceasta din „L” spre „P” este, cel mai adesea, cel urmat de marii antrenori, ca Bill Gates, de exemplu. Nu este cel mai usor, dar, dupa parerea mea, este cel mai bun.
Chiar daca nu ai multi bani, e important sa investesti in educatia ta … pentru ca atunci cand se petrece schimbarea, sa fii mai bine pregatit s-o intampini. Sa nu fii prins nepregatit si plin de temeri.
Am cunoscut multi „P” plini de succes care si-au vandut afacerile pe milioane de dolari, iar averea astfel obtinuta li s-a urcat la cap. Inclina sa creada ca dolarii pe care ii au sunt masura coeficientului lor de inteligenta, asa ca isi face o intrare plina de maretie in cadranul „I” si … pierd totul.
Adevarul este ca sarcina sefului tau nu este sa te faca bogat.
Daca iti manevrezi banii cu intelepciune si inveti cadranele „P” si „I”, atunci cand esti pe drumul care te va duce spre o mare avere personala si, ce foarte important, spre libertate.
Singura diferenta dintre un om bogat si un om sarac este ce face fiecare in timpul liber.
Adevaratii investitori investesc in cei buni din cadranul „P”, care au sisteme stabile de afaceri. E riscant sa investesti intr-un „A” sau „L” care nu cunoaste diferenta dintre sistem si produs … sau caruia ii lipsesc calitatile de conducator.
Adevarul este ca a investi inseamna sa ai capital si cunostintele solide. Uneori iti trebuie o gramada de capital si timp ca sa acumulezi acele cunostinte. Multi investitori de succes au pierdut de multe ori inainte de a castiga. Cei care reusesc stiu ca succesul este un profesor prost. Inveti din greseli, iar in cadranul „I” greselile costa bani. Daca nu ai nici capital, nici cunostintele necesare, incercarea de a deveni investitor este o adevarata sinucidere financiara.
Esecul este o parte a succesului
Cele mai multe lucruri pe care le invatam despre noi insine sunt atunci cand nu reusim ceva … sa nu te temi, deci, de nereusite. Nu poti avea succes fara sa ai si esec … Oamenii care n-au succes inseamna ca n-au esuat niciodata.
Adeseori oamenii raman blocati in cadranul „L” in cursul calatoriei spre „P”. Asta se intampla mai ales pentru ca nu elaboreaza un sistem suficient de puternic si, in consecinta, sfarsesc prin a deveni parte integranta din sistem. „P”-ul plin de succes dezvolta un sistem care va merge sigur, fara sa-l implice si pe el.
Majoritatea consultantilor sunt in cadranul „L”. Lumea e plina de „L”-uri care incearca sa-ti spuna cum sa fii „P” sau „I”. Fii atent la sfaturile care ti se dau. Tine-ti mintea deschisa, receptiva, dar gandeste-te intotdeauna din care cadran vine sfatul respectiv.
Conducatorii isi considera adeseori subordonatii ca fiindu-le inferiori. Conducatorii trebuie sa ghideze oamenii, care sunt, de multe ori mai inteligenti decat ei.
Ca sa inveti despre toate sistemele necesare unei companii mari, ai nevoie de 10 -15 ani de lucru acolo, familiarizandu-te cu toate aspectele afacerii.
Chiar si cu un mentor sau cu ani indelungati de experienta, cea dintai metoda este munca intensa. Crearea propriului tau sistem necesita nenumarate incercari si greseli, costuri cu procedurile legale, si hartogarie. Toate astea se petrec in vreme ce tu incerci sa-ti formezi oamenii.
Cei care solicita bani pentru munca lor nu cunosc diferenta dintre produs si sistem.
Oricat mi-ar placea un proiect, produs sau o persoana, ii refuz daca nu au experienta in crearea si conducerea sistemului afacerii.
Dupa Kiyosaki, toti ar trebui sa vrea sa fie in cadranul P pentru ca, din punctul lui de vedere, de acolo se poate ajunge cel mai repede in cadranul investitorilor. Eu am aflat (si mi-a luat ceva timp) ca, in primul rand, nu toti sunt facuti sa fie in cadranul P si, in al doilea rand, nu toti isi doresc sa fie acolo. Insa indiferent daca iti doresti sa fii angajat, liber profesionist sau proprietarul propriei afaceri, e bine sa stii ce implica fiecare si care este relatia reala dintre timp si bani. (Andrei Rosca)
Schimbam timp pe bani:
Si exact despre asta puteti citi in Cadranul banilor. Despre faptul ca angajatul munceste 9 ore pe zi si e recompensat cu o anumită suma de bani, insa dacă intr-o zi nu vrea sa mai faca asta, isi pierde permanent acea sursa de venit fiindca este concediat. Liber profesionistul schimba si el timp pe bani, dar daca intr-o dimineata nu vrea sa se ridice din pat, o poate face fara a-si pierde sursa de venit. Singurul dezavantaj este ca in acea zi (sau perioada) castiga mai putin.
Vlad Stan puncteaza foarte bine:
Ce e nostim, e ca angajatii si consultantii muncesc pentru bani, pe cand in cazul investitoriilor banii muncesc pentru ei. Antreprenorii pun banii investitorilor sa munceasca pentru obiectivele lor.
